Vine Halloween, ocazia perfectă pentru a o lua pe urmele unor locuri cu legende înfricoșătoare. Echipa din spatele motorului gratuit de căutare a ofertelor de călătorie momondo.ro a selectat șase dintre cele mai cunoscute personaje a căror înfățișare face ocolul lumii în fiecare an de Halloween și dezvăluie care sunt locurile legate de istoria acestora.
Vampirii: Dracula – România
De mii de ani s-au transmis, din generație în generație, legende ale vampirilor care sug sângele oamenilor, dar niciuna dintre aceste legende nu se compară ca notorietate și vechime cu cea a nobilului Conte Dracula.
Mulțumirile îi pot fi aduse lui Bram Stoker, autorul romanului „Dracula” din 1897, pentru că a creat și a pus în expresie artistică mitul medieval al aristocratului nepământean din România. Stoker s-a inspirat din povestea domnitorului Țării Românești din secolul al XV-lea, Vlad Dracul.
Acesta a locuit o vreme în Castelul Bran din Transilvania, iar practicile sale pline de cruzime asupra prizonierilor de război sau a celor din închisori, de a-i trage în țeapă, i-au adus renumele de „Țepeș”.
Deși Castelul Bran din Moeciu este locul unde cei mai mulți călători merg pentru a simți efectiv că intră în pielea Contelui Dracula, oprește-te în călătoria ta aici, în județul Brașov, și află încă o poveste care îți dă fiori, cea a Cascadei Urlătoarea, din Parcul Național Bucegi. Se spune că Urlătoarea ar fi fost cândva cea mai frumoasă fată de prin partea locului, de care s-au îndrăgostit doi frați. Tânăra, pentru că nu a putut să se hotărască, a fugit în munți, lăsându-i pe cei doi chipeși să se războiască până la moarte. Ajungându-i la ureche vestea, fata s-a aruncat de pe o stâncă și s-a transformat în ceea ce astăzi cunoaștem drept Cascada Urlătoarea.
Mai mult, legenda face referire și la trupurile celor doi frați, care s-au prefăcut în munții Jepul Mare și Jepul Mic.
Monstrul Frankenstein – Elveția
Ciudata ființă reînviată din morți de către Doctor Victor Frankenstein este un alt personaj straniu imortalizat de literatura clasică, de data aceasta în 1816, sub penița unei tinere de numai 18 ani, Mary Shelley.
Shelley a mărturisit că ideea romanului, considerat ca fiind primul care a deschis calea către literatura science fiction (SF), i-a venit în vis într-o noapte, după ce petrecuse o întreagă vară ploioasă pe malurile Lacului Geneva din Elveția. Abia în anul 1931, filmul regizorului Boris Karloff a dat monstrului chipul grotesc și sângeros pe care îl cunoaștem astăzi.
Mumiile – Egipt
Nu e nimic supranatural când vine vorba de mumiile Egiptului Antic. De fapt, faraonii considerau moartea ca fiind Marea Trecere, nu ca pe ceva de care ar trebui să îți fie teamă, de unde și suita întreagă de ritualuri și ceremonii. Totuși, ideea mumiilor blestemate ține mai degrabă de cultura obsesivă pentru ocultism din epoca victoriană.
În 1922, lângă Luxor în Egipt, exploratorul Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, mumificat, împreună cu obiecte din aur, vechi de peste 3000 de ani. Când s-a întors acasă în Marea Britanie, presa și opinia publică au explodat.
Ulterior, sponsorul expediției, Lordul Carnavaron, s-a îmbolnăvit și a murit. S-au răspândit, astfel, zvonurile despre un presupus blestem, turnând gaz pe foc articolelor din ziare și publicațiilor. Mitul blestemului faraonilor s-a perpetuat chiar dacă însuși Carter a trăit până la adânci bătrâneți.
Deși în zilele noastre credem că mumiile sunt cadavre ambulante ale faraonilor, care se scoală din morți și umblă cu brațele întinse în față, adevăratele mumii erau atât de bine înfășate, încât și de s-ar trezi din somnul lor de moarte, s-ar împiedica sau s-ar rostogoli, în niciun caz nu ar putea să umble pe străzi.
Vârcolacii – Grecia
Surprinzător sau nu, prima mențiune scrisă despre vârcolaci datează din secolul I d.Hr. Grecii antici au scris povești alegorice despre bărbați care, fie din cauza unui blestem, fie din cauza unei afinități, își schimbau înfățișarea umană. Termenul oficial pentru schimbarea de formă este licantropia, de la cuvântul grecesc „lykos” („lup”) și „anthropos” („om”). Cea mai cunoscută poveste e cea mitologicului Rege Lycaeon, care, punând la îndoială puterea omniscientă a lui Zeus, i-a adus ca ofrandă bucate din carne de om, ca să îi testeze puterile divine. Drept pedeapsă pentru blasfemia sa, regele a fost condamnat la o existență solitară și de canibal, ca vârcolac.
Muntele Lykaion, din regiunea Arcadia a Greciei, a fost numit după nefericitul rege și înseamnă „Muntele Lupului”.
Vrăjitoarele – SUA
Credința în ritualuri magice a crescut ca parte a existenței umane încă din timpurile în care strămoșii noștri se adunau în jurul focului abia descoperit. În cadrul luptei dintre bine și rău din religia creștină, vrăjitoria a fost văzută fără drept de apel ca fiind în conexiune cu venerarea diavolului și nu a trecut prea mult timp de când Vestul a pornit la scară largă o adevărată vânătoare de vrăjitoare.
Cea mai aprinsă dintre persecuții a fost cea din Salem, unde în secolul al XVII-lea s-au ținut adevărate procese și condamnări împotriva vrăjitoriei.
Totul a început în această colonie din Massachusetts, când o fetiță din comunitate a prezentat simptome de contorsionări violente și țipete, iar doctorii s-au grăbit să îi pună diagnosticul de „vrăjitorie”. În curând i-au urmat și alte victime. În cele din urmă, până să se admită în comunitate că procesul a fost o greșeală, peste 200 de persoane au fost acuzate de „practicarea magiei negre și înfrățirea cu diavolul”.
Astăzi, Salem este un oraș care merită vizitat pentru lucruri „vrăjitorești”. În ciuda trecutului său întunecat, până și logo-urile mașinilor de poliție din Salem sunt reprezentate de vrăjitoare călare pe cozi de mătură.
Zombie – Haiti
Numit după oamenii creoli („zonbi”) din Haiti, acest personaj are rădăcini în folclorul afro-caraibean. Se credea, și încă se mai crede, că zombie este un om care s-a ridicat din mormânt. Presupusa readucere magică la viață a unui cadavru era considerată o pedeapsă, drept pentru care nu i se acorda voința liberă sau capacitatea de a vorbi. Totuși, zombie de azi – teribilii mâncători de oameni ieșiți din cimitire – sunt mai degrabă rezultate ale culturii Hollywood, nu a celei din Haiti.
George A. Romero, regizorul filmului horror „Night of the Living Dead”, este considerat părintele personajului modern de zombie. Astăzi suntem un pic mai obișnuiți cu aspectul acestor ființe înfiorătoare trezite din morți, dar la lansarea peliculei, în 1968, audiența a fost de-a dreptul șocată.
