Dincolo de ziua liberă, mici, grătare, mare, munte și petreceri, ziua de 1 Mai nu are tocmai o istorie construită pe distracție.
Ziua Internațională a Muncii e marcată în întreaga lume pe 1 mai începând din 1889.
În majoritatea țărilor europene, 1 mai e celebrată oficial ca Ziua Internațională a Muncii. Manifestările au luat amploare, după ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca Ziua Internațională a Muncii să fie declarată liberă.
În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de mișcarea socialistă în 1890.
În perioada comunistă, se organizau manifestații uriașe în oraşele mari ale ţării. Coloanele de muncitori, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe.
După 1990, importanța Zilei Internaționale a Muncii a scăzut, dar oamenii continuă să se bucure sărbătorind în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, cu muzică, mâncare şi băutură.
În 1886, sute de mii de oameni au manifestat pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, pentru legiferarea zilei de lucru de 8 ore. Cea mai mare demonstrație a avut loc în Chicago, unde au protestat 90 de mii de oameni.
Manifestările au continuat, iar 3 ani mai târziu, unii protestatari au fost împușcați și mulți alții răniți, după ce poliția a intervenit în forță pentru a stopa demonstrația. În 1894, la 5 ani după ce Congresul Internalei socialiste decretarese 1 Mai drept Ziua Internațională a Muncii, americanii au ales să marcheze Labor Day în prima zi de luni din setembrie.
La unii Ziua Internațională a Muncii e sărbătoare, la ații o zi oarecare
În Australia, Elveția, Canada și Statele Unite ale Americii ziua de 1 mai nu este o sărbătoare oficială. Americanii și canadienii marchează Labour Day în prima zi de luni din septembrie. În schimb, în majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În Germania, nu doar că 1 mai este zi liberă, dar se și poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890.
