„Spărgătorul de Nuci și Cele Patru Tărâmuri” – cea mai recentă producție marca Disney, care rulează deja în cinematografe – este povestea unei călătorii neașteptate pentru Clara, de-a lungul căreia adolescenta terorizată de șoareci descoperă un cu totul alt Spărgător de Nuci și o minunată Zână a Fondantelor.
Clasica poveste a Spărgătorului de Nuci – asociată cu sărbătorile de iarnă – a fost scrisă în 1816 de E.T.A. Hoffmann, iar, în ultimii ani, a trecut prin nenumărate adaptări pentru micul și marele ecran.
„Povestea s-a schimbat enorm de-a lungul istoriei ei. Versiunea semnată de Alexandre Dumas a fost mult mai blândă și mai târziu a fost adaptată într-o piesă de balet pe muzica lui Ceaikovski, ceea ce pentru mine a fost de-a dreptul fascinant. Așa cum baletul este unic de-a lungul fiecărei scene și noi am creat aceeași unicitate pentru acest film și am adăugat ceva în plus și poveștii”, afirmă Lasse Hallström, unul dintre regizorii filmului.
Pelicula Disney o are în prim-plan pe Clara, adolescenta de 14 ani pasionată de științe, dar care nu se simte prea confortabil în propria piele. „E ca un pește eșuat pe uscat. Nu se potrivește cu stereotipurile normale pentru vârsta ei – nu e ca o fată din epoca victoriană, pasionată de rochii. E mai degrabă un băiețoi, îi place să construiască lucruri și să găsească soluții. Seamănă cu nașul ei, Drosselmeyer”, explică scenaristul Ashleigh Powell.
Clara se luptă, însă, să facă față dispariției recente a mamei sale. „E primul Crăciun al familiei fără Marie, mama lui Claire. Iar mama ei a lăsat cadouri pentru Clara și frații ei, acesta fiind și punctul de plecare al marii aventuri”, mai spune Powell.
Adolescenta descoperă că mama i-a lăsat cadou de Crăciun o cutie muzicală în formă de ou și o felicitare pe care scrie „Tot ce cauți e în tine”. Uimitor, cutia e încuiată și nu există nicio cheie, iar Clara se simte dezamăgită și confuză, dar și foarte hotărâtă să deschidă cutia și să vadă ce se ascunde în ea. Confuzia ei persistă până când un fir auriu – pe care îl descoperă la petrecerea anuală al lui Drosselmeyer –, care pare să fie legat de cheie, dispare într-un misterios univers paralel. Aici Clara îl cunoaște pe soldatul numit Phillip, iar tot aici dă și peste o gașcă de șoricei distrugători, precum și peste cei care conduc cele Trei Tărâmuri: al Fulgilor de Nea, al Florilor și al Dulciurilor. E primită cu brațele deschise de acești trei regenți, mai ales de Zâna Fondantelor, care conduce Tărâmul Dulciurilor și care îi povestește că odată a fost foarte apropiată de mama ei.
Însă această lume nouă nu este completă, ci cu greu se reface de pe urma unui conflict recent – unul dintre regenți e în exil, iar tărâmul pe care ea îl conducea este controlat de șoareci. Clara și Phillip trebuie să ajungă pe acest al Patrulea Tărâm, casa tiranei Mama Ginger, să pună mâna pe importanta cheie și poate așa să restabileasă armonia în lume.
„Spărgătorul de Nuci și Cele Patru Tărâmuri este cea mai bună poveste de Crăciun. E plină de aventură și de dramă, e plină de emoții și de vitalitate, și transmite un mesaj pozitiv despre puterea dragostei de familie, care te ajută să depășești orice moment greu, alături de tema descoperirii propriului curaj. E pur și simplu un film minunat de văzut cu familia de sărbători”, crede regizorul Joe Johnston.
„Povestea e plină de emoții. Clara se luptă să depășească trauma produsă de dispariția mamei sale, iar această călătorie o aduce într-o lume fermecată, care nu face decât să o provoace constant. Nu are altă variantă decât să tragă de ea pentru a salva un misterios tărâm și a afla de ce a dispărut mama ei așa”, spune producătorul Mark Gordon.
O lume minunată, plină de prieteni și dușmani
Producătorul Mark Gordon spune că personajele din celebrul balet inspirat de povestirea lui E.T.A. Hoffmann sunt atât de emblematice încât nu a fost deloc ușor să găsească noi provocări pentru ele în pelicula marca Disney.
„Personajele din acest film sunt foarte speciale. Clara, de exemplu, poartă o povară emoțională enormă și întâlnește de-a lungul călătoriei ei personalități incredibile, fiecare jucând un mic rol în descoperirea pe care ea trebuie să o facă”, spune Gordon.
Clara Stahlbaum este foarte curioasă și inteligentă, fiind foarte pasionată de știință și tehnică. Însă moartea mamei sale o lasă devastată, cu multe întrebări fără răspuns, mai ales când descoperă un cadou de Crăciun lăsat amintire de mama sa. Dar cadoul se dovedește a fi mai mult decât un obiect, este un dar care îi deschide drumul către o lume nouă plină de posibilități și aventuri, la finalul cărora se redescoperă pe sine.
Actrița Mackenzie Foy este cea care o aduce la viață pe Clara, în care vede o paletă bogată și complexă de emoții, de la suferință, la dorința de a fi luată în seamă de către cei care o marginalizează pentru că nu are preocupări comune cu celelalte fete de vârsta ei. „Mackenzie este o actriță minunată, plină de viață și strălucire, cu instincte impecabile”, declară regizorul Lasse Hallström.
O apariție exotică în lumea reală este nașul Clarei, Drosselmeyer, un personaj enigmatic și înțelept, om de știință, călător și un adevărat părinte spiritual pentru adolescentă. „Un excentric în vârstă, care s-a descurcat foarte bine de-a lungul vieții, are o casă enormă, haine scumpe. E un om pasionat de tehnică și gadgeturi, pasiune pe care o împărtășește cu Clara”, spune Morgan Freeman, cel care îl interpretează magistral.
În lumea paralelă în care ajunge adolescenta locuiesc multe personaje ciudate, printre care se remarcă Zâna Fondantelor, care guvernează peste Tărâmul Dulciurilor, unde o primește pe fată cu brațele deschise. „Zâna Fondantelor este întruchiparea feminității. M-am documentat foarte mult pentru acest personaj, tocmai pentru a găsi cea mai potrivită tonalitate a vocii pentru a-i da viață: aceea de fetișcană”, spune actrița Keira Knightley.
Tot în această lume își face apariția și Mama Ginger, căreia îi dă viață Helen Mirren. „E genul acela de personaj la care poți contribui cu orice îți trece prin minte. Îmi place că se poartă ca un mic pirat, că are o sabie de lemn și că nu este o întruchipare a feminității ca Zâna Fondantelor, ci chiar opusul ei”, spune Mirren.
