Detectăm în mod natural minciunile printr-o scădere a vocii partenerului nostru care ne avertizează asupra faptului că își ascunde emoțiile sau o poveste neplauzibilă spusă de un coleg care încearcă să explice de ce banii mici ai companiei au dispărut. Și, cu toate astea, oamenii de știintă spun că de 100 de ani am greșit în detectarea minciunilor.
De ce nu reușim să detectăm minciunile?
Cercetătorii au încercat să răspundă la această întrebare timp de peste un secol, iar mincinoșii încă alunecă printre degete. Timothy Luke de la Universitatea din Gothenburg s-a uitat pe cercetările a 50 de experți internaționali din ultimii 5 ani. Dar ce înseamnă cu adevărat o „minciună”. Atunci când ai un partener despre care crezi că încearcă să ascundă o aventură sau un criminal care pretinde a fi nevinovat. Dar sunt acestea comparabile?
Luke preferă să separe minciunile „albe” de ceea ce el numește înșelăciune. Indiferent dacă trimiți cuiva o minciuna sau o spui direct în fața cuiva, miezul înșelăciunii este o încercare intenționată de a induce în eroare o altă persoană, spune Luke. Dar a decide ce constituie o minciună este un lucru iar detectarea ei este cu totul alta.
82% dintre experți de la Gothenburg au fost de acord că aversiunea privirii nu este un indiciu de diagnostic pentru înșelăciune. 70% dintre experți au fost de acord că mincinoșii nu par mai nervoși decât cei care spun adevărul. Acest lucru ar putea fi o surpriză, deoarece nervozitatea și aversiunea privirii sunt două dintre cele patru comportamente cheie pe care se presupune că le arătă mincinoșii.
sursa foto: Shutterstock
