//DCM TAGS
Începând cu apariția aplicațiilor de dating, întâlnirile au devenit mai ușor de gestionat prin intermediul unui swipe, iar acest lucru a fost subiectul a multor discuții despre modul în care tehnologia a revoluționat relațiile și abordarea în ceea ce privește flirtul.
Cele mai multe discuții se învârt în jurul acelorași argumente: aplicațiile reduc atracția la o formulă; se bazează pe judecăți superficiale și rapide; fac ca întâlnirile să fie considerate ca fiind de natură comercială. Cu toate acestea, un element al culturii aplicațiilor care poate fi uneori trecut cu vederea este faptul că aplicațiile sunt afaceri bazate pe profit, potrivit The Independent.
Companiile precum Bumble și Match Group nu vor să te cuplezi – au nevoie ca tu să te întorci în continuare pentru a da swipe, ,,super like” și, în disperare, să faci upgrade la premium.
Studiile au arătat că aplicațiile de dating creează dependență patologică. La numai doi ani de la lansare, Tinder a raportat că utilizatorul mediu se loga de 11 ori pe zi.
Antropologul cultural Natasha Dow Schüll, specializată în dependența de jocurile de noroc, a comparat designul aplicațiilor de dating cu cel al aparatelor de joc. Ceea ce face designul de glisare infinită este să te facă dependent de recompense aleatorii – nu de interacțiuni pozitive, ci de efectul de dopamină al obținerii unui meci.
sursa foto: Shutterstock
