Aseară am văzut în sfârșitul mult așteptatul film al lui Christopher Nolan – Tenet, despre care a vorbit toată lumea încă de la începutul anului.
În cazul în care vă spune ceva numele acesta – ‘Nolan‘ – să știți că el este ‘vinovat’ pentru câteva din filmele care îl au în prim-plan pe Dark Knight, pentru Interstellar, Dunkirk și alte câteva capodopere ‘ciudate’ după cum le etichetează criticii.
Revenind la ultimul său film pe care l-am așteptat ceva, fiindcă pandemia a pus bețe în roate lansării.
Să trec la ceea ce va interesează:
Mi-a plăcut?
Da! Bineînțeles!
Doar că – era normal să apară un ‘doar caaa’ -, a fost cam aglomerat totul – informația, acțiunea, emoțiile -, atât de rău încât o să mă întorcla cinema pentru a-l mai vedea o dată.
Mi-a fost destul de greu să urmăresc firul poveștii, pentru că avem un subiect care i-a fascinat în ultimii ani pe toți producătorii și anume: TIMPUL.
Da, este cu timp, cu viitor, cu trecut, cu un haos total din care atunci când ieși nu mai ai habar în ce perioadă ești tu.
Nolan nu este genul care să pună mare preț pe legăturile emoționale dintre personaje, însă în filmul asta mi se pare că lipsa lor este exagerată și lasă un gol destul de frustrant. Parcă nu ar fi stricat niște explicații logice pentru anumite conexiuni, parcă ar fi fost totul mai închegat, mai cu SENS, dacă s-ar fi mizat puțin și pe feeling.
La categoria efecte speciale, nebunie și mindfuck se stă foarte bine, nu a dezamăgit în niciun caz, ca de fiecare dată.
La capitolul suspans nu aș putea spune același lucru, fiindcă deși a existat o oarecare adrenalină, trebuie să recunosc faptul că nu am stat vreo secundă cu sufletul la gură să aflu ce urmează.
Există un moment în care totul devine destul de previzbil și e păcat de efecte că nu au fost susținute de un fir epic mai… mai… mai îndrăzneț – să spunem.
Cumva, pare ceva neterminat, pare că totul se desfășoară în grabă – ceea ce e de bine, deoarece cam asta ar fi ideea -, dar sunt și multe lacune obositoare.
Ca să înțelegeți gustul pe care mi l-a lăsat TENET, va zic atât:
E un fel de DARK, dar făcut pe fugă.
Dacă la DARK am avut 3 sezoane în care să mă lămuresc de cum stă treaba, de cine cu cine, cum și în ce fel, aici nu mi-a ajuns timpul să înțeleg complexitatea și gravitatea acțiunii și pare că totul a fost cumva minimizat.
Mi-a lăsat și un ‘gust’ de film cu James Bond, doar că lipsea partea sexy și carisma actorului din rolul principal – cel puțin din punctul meu de vedere, pentru că interpretarea lui John David Washington nu m-a impresionat prea mult. Bine, nici personajul nu era foarte deep conturat, deoarece nu știm cine e, de unde vine, aflăm doar încotro merge.
În schimb, mi-a plăcut la nebunie de Robert Pattinson, care mi se pare că a evoluat foarte mult în ultimii 2-3 ani, iar câteva din grimasele sale din acest film m-au făcut să aștept cu și mai mare nerbadare THE BATMAN – în care joacă rolul principal.
Nu pot veni cu mai multe detalii, fiindcă asta ar însemna să dau și spoilere, așa că o să mă opresc aici și o să concluzionez.
Mi-a plăcut, dar nu la nebunie. M-au frustrat lipsurile și nu am înțeles pe deplin anumite scene, așa că o să îl mai văd o dată cu siguranță. Nu mi se pare cel mai bun film al lui Nolan, dar merită văzut.
Ideea e că, ar fi loc de o continuare, dar cunoscătorii știu că Nolan nu face asta.
Păcat.
#ThatMovie este recomandarea de film, serial sau TV-show cu care îți poți ocupa timpul în weekend.
#NoSpoilers.
Sper să va placă.
#ThatNew – De Luni până Vineri, de la 13 la 16, Ramona vă aduce cele mai fresh celebrity news, cele mai bune vibe-uri, recomandări de filme și seriale cool, dar și cea mai bună muzică.
