La aproape două milenii după erupția devastatoare a Vezuviului din anul 79 d.Hr., care a înghițit orașul roman Pompeii sub un strat gros de lavă și cenușă, arheologii vin cu o revelație istorică: viața nu s-a oprit acolo. Noi săpături sugerează că orașul a fost reocupat, cel puțin temporar, de supraviețuitori și de alte persoane fără adăpost, atrase de speranța unui nou început printre ruine.
Situl arheologic a confirmat că, în ciuda distrugerilor masive, o comunitate informală s-a format în zona afectată. Aceasta nu mai semăna cu orașul roman de altădată, ci mai degrabă cu o așezare precară, lipsită de infrastructura și serviciile specifice unui centru urban. Etajele superioare ale clădirilor vechi au fost transformate în spații de locuit, iar parterele au fost adaptate ca pivnițe, cuptoare sau ateliere rudimentare.
„Se conturează un Pompeii post-79, mai mult decât un oraș – o regrupare precară și gri, un fel de favelă în mijlocul ruinelor încă vizibile”, a explicat Gabriel Zuchtriegel, directorul sitului.
Ipoteza reocupării nu este complet nouă, dar până recent a fost respinsă sau trecută cu vederea. Acum, cu dovezi clare în sprijinul acestei teorii, perspectiva asupra istoriei orașului se schimbă radical: Pompeii nu a fost doar scena unei tragedii, ci și un simbol al rezilienței umane.
Clasat în Patrimoniul Mondial UNESCO, situl Pompeii continuă să fascineze, demonstrând că istoria încă are multe secrete de dezvăluit – chiar și în cele mai cunoscute locuri.
sursa foto: Shutterstock
