Versuri The Motans – Povestea Unui Naufragiat

Nu am vrut să-ți dau răspunsul la întrebare
Dar cred vei afla și tu curând
Oare dragostea sau viața-i trecătoare?
Nu știu dacă-s viu, dar dragostea o simt
Mă privești cu atâta drag și mă aștepți să ard
Dar nu-i în firea mea să mă prefac
Iartă-mi sufletul și inima nebună
Dar cred m-am uitat pe mine însumi în furtună
Și în curând povestea ta
Va fi la fel ca a mea
Avem în viață câte o furtună mare
Restul sunt doar ploi
Am naufragiat în brațele tale
Și-n ale tale buze moi
La tine am ajuns
Fiind deja plecat
Te strâng la piept, dar sunt
Cu ochii îndreptați spre larg
Nu vei sta nici tu prea mult pe gânduri, draga mea
Deja îți văd ochii arzând
Ai început să dai de valuri în inima mea
Dar eu nu le mai simt
Aripile tale încă nu s-au frânt
Inima încă nu ți-a înghețat de frig
Zâmbești crezând că dragostea e doar un mit
Pentru că nu cu tine am fost când apele m-au înghițit
Avem în viață câte o furtună mare
Restul sunt doar ploi
Am naufragiat în brațele tale
Și-n ale tale buze moi
La tine am ajuns
Fiind deja plecat
Te strâng la piept, dar sunt
Cu ochii îndreptați spre larg
Am iubit
De parcă ar fi fost un fleac
De parcă ar fi existat vreun leac
Am trăit fiecare clipă cât un veac
M-am simțit nemuritor, dar n-am știut de fapt că
Avem în viață câte o furtună mare
Restul sunt doar ploi
Am naufragiat în brațele tale
Și-n ale tale buze moi
La tine am ajuns
Fiind deja plecat
Te strâng la piept, dar sunt
Cu ochii îndreptați spre larg