Cozonacul, delicioasa pâine îndulcită și îmbogățită cu nuci, stafide sau alte ingrediente, este un desert tradițional îndrăgit în multe țări din Europa Centrală și de Est. Istoria cozonacului este una bogată și plină de semnificație culturală, urmărindu-se originile sale până în antichitate.
Se crede că cozonacul a avut origini în Orientul Apropiat sau în Imperiul Otoman, fiind apoi adoptat și adaptat de diverse culturi și popoare în timp. Primele mențiuni despre acest desert îndulcit pot fi găsite în literatura culinară a Imperiului Otoman, sub numele de „kulich” sau „kozunak”.
În timpul sărbătorii de Paște, cozonacul a devenit un simbol al bucuriei și al tradiției. În multe culturi, prepararea cozonacului este asociată cu ritualuri și obiceiuri specifice, cum ar fi împărțirea pâinii între membrii familiei sau vecinii, pentru a celebra Învierea lui Hristos.
Pe măsură ce timpul a trecut, rețetele și tehnologiile de preparare a cozonacului au evoluat. În prezent, există numeroase variante ale acestui desert, fiecare cu arome și ingrediente specifice, adaptate preferințelor locale și culturale.
În România, cozonacul este un element indispensabil al mesei de Paște, fiind preparat cu multă grijă și atenție în fiecare gospodărie. Rețeta tradițională include aluat dospit, umplut cu nuci, cacao, stafide sau rahat, iar fiecare gospodină are propriul său secret pentru a obține un cozonac pufos și aromat.
În Bulgaria, cozonacul este cunoscut sub numele de „kozunak” și este preparat în mod similar, dar poate include și diverse arome precum vanilia sau esența de portocale. În Grecia, cozonacul este cunoscut sub numele de „tsoureki” și este adesea decorat cu ouă vopsite în roșu, simbolizând sângele lui Hristos.
Indiferent de denumire sau de rețeta specifică, cozonacul continuă să fie un desert îndrăgit și apreciat în multe culturi și sărbători din întreaga lume, aducând bucurie și împlinire în casele oamenilor de generații întregi.
sursa foto: Shutterstock
