Pentru unii, numele de Stela Popescu nu spune prea multe. Asta pentru că poate nu au apucat să le spună părinții și bunicii cum râdeau cu ea la fiecare Revelion sau cât de tari erau spectacolele în care apărea cu Arșinel. Pentru unii, Stela Popescu poate fi doar cea care apărea de 10000 de ori într-o reclamă la niște farmacii. Totuși, la o simplă căutare pe net, vei găsi ușor suficiente motive pentru care Stela Popescu a fost așa de iubită și a întristat atât de multă lume dispariția ei.
Cu doar două zile înainte să fie găsită moartă în casă, ea vorbea cu zâmbetul pe buze despre noi turnee și făcea niște mărturisiri care nu au cum să te lase indiferent.
„România toată e frumoasă, dar ne străduim din puteri să o distrugem (râde). Eu iubesc România, dar noi suntem veșnic nemulțumiți, veșnic nefericiți. Nu știu de ce ne este teamă să acționăm și ne lăsăm pe mâna altora.
Draga mea, eu am fost foarte fericită la Revoluție. Îmi iubesc țara. M-am bucurat că s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Dar s-a întâmplat mai puțin decât m-am așteptat. Am crezut că odată eliberați de dictatură, românii vor fi mai fericiți. N-au făcut mare lucru pentru asta. Pentru că s-au speriat, n-au știut de unde să apuce. Unii sunt contra, unii sunt pentru. Românii nu se unesc. Cred că de acolo ni se trage. Se sperie, se contrazic … românii se contrazic, în general. Au aceeastă manie de anu fi de acord. De ce? … nu înțeleg!”
„Aș schimba la români mentalitatea. Să nu se mai certe! Să fie mai buni, mai prieteni, să nu se mai certe! Să nu mai aud zicala aceea … să moară și capra vecinului! Ba a mai apărut una: să moară vecinul, ca să-i iau capra! … e și dintr-un plus de umor pe care îl are românul. Umor negru. Îi place să fie el mai răutăcios, ca să aibă haz.
Mi-e dragă țara asta și poporul ăsta! E un popor talentat. Și la muzică, și la teatru, și la tehnică. Nu vezi câte invenții sunt făcute de români? Și le-au părăsit undeva în drum și acum se laudă alții cu ele. Păi, de ce? Își părăsesc propriile invenții!
Eu am călătorit foarte mult, datorită teatrului. De câte ori m-am întors acasă, am fost fericită și am constatat că este cea mai frumoasă țară din lume ! Îmi place la munte, îmi place la mare, îmi place printre români, îmi place peste tot!”, mărturisea Stela Popescu.
A fost ultimul interviu acordat de Stela Popescu pentru Europa FM.
În 1953, Stela Popescu a susținut examenul de admitere la facultate și a fost repartizată la Facultatea de Limba Rusă ”Maxim Gorki”, la care a renunțat după un an și jumătate, când a intrat în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel a continuat să susțină spectacole de teatru, potrivit site-ului www.teatrultanase.ro.
La sfârșitul facultății, în 1960, a debutat la Studioul ”Casandra”, în spectacolul de diplomă ”Nu-i întotdeauna praznic”, de A.N. Ostrovschi, în regia lui Cornel Todea. A fost repartizată la Teatrul din Brașov, unde a ajuns să susțină 400 de spectacole pe an. Din 1963 până în 1969 a jucat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În 1969, artista a părăsit Revista și s-a angajat la Teatrul de Comedie, ceea ce nu a împiedicat-o să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent.
Stela Popescu a prezentat prima ediție a Festivalului Cerbul de Aur de la Brașov, în 1968.
În 1958, a debutat în cinematografie în pelicula „Alo? Ați greșit numărul”. A jucat în peste 25 de filme.
În luna mai 2009, Stela Popescu a primit titlul de „regina comediei” din partea Centrului Cultural Israel-România din Tel Aviv.
La 14 decembrie 2011, Stela Popescu a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, din București, pentru întreaga carieră.
Președintele i-a conferit, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D — „Arta Spectacolului”, iar în 2016 i-a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler.
În 2002 a obținut, alături de Alexandru Arșinel, premiul special pentru teatru de revistă al UNITER. Actrița a primit Premiul de Excelență, oferit de Uniunea Criticilor Muzicali și Forumul Muzical Român — revista Melos, în cadrul festivității de decernare a Premiilor criticii muzicale pe 2006.
