Anul 2020 a adus o mulțime de schimbări în viața noastră, unele mai stranii ca altele. Dar chiar și așa, există multe lucruri pe care le-am învățat anul acesta despre noi, importanța unei vieți sociale și a calității în felul în care ne petrecem timpul liber. În acest mod am beneficiat de tot acest timp investit în diverse activități culturale – de la folosirea abundentă a serviciilor de streaming de filme și seriale la diverse piese de teatru și evenimente speciale transmise online.
Mulți dintre noi au apelat la hobby-uri noi, reușind astfel să ne lărgim aria de cunoștințe. Și pentru că nevoia de a ne relaxa a crescut semnificativ în această perioadă, jocurile video sau pariurile la cele mai cool sloturi de pe 888 Casino ne-au ținut mintea ocupată.
Cum mai toți artiștii au trecut prin aceeași stare de adaptare, anul 2020 a constituit terenul perfect pentru noi creații. Și cum muzica este în permanență prezentă în viața noastră, și aici, anul acesta ne-a bucurat cu noutăți. Noi am făcut un top cu 5 cele mai bune piese ale anului, al tău ce conține?
Phoebe Bridgers – I know the end
I know the end concentrează mesajul și conceptul din spatele unui întreg album în cele aproape 6 minute ale melodiei. Complexitatea ei te poartă într-o lume plină de intensitate, motiv pentru care melodia cântăreței Phoebe Bridgers este prima din lista noastră dar și una dintre cele mai populare ale anului.
Inițial ești impresionat de sensibilitatea melodiei care sună fantastic de mult ca o baladă, ca mai apoi să crească ușor în ritm și să prindă viață, detaliu în concordanță perfectă cu mesajul transmis. Complet surprinzător este faptul că melodia ajunge să explodeze plină de energie, în sunetul de fanfară în timp ce fiecare bucată a acesteia rămâne super expresivă.
Dintr-o altă perspectivă, I know the end pare să fie varianta creată de Phoebe Bridgers a cântecului After the Gold Rush a lui Neil Young, în care sentimentul de frică și solitudine este sfidat. Ea dovedește o capacitate rară de a exprima emoții intense și de a le pune nu doar în note muzicale dar și în imagini cu adevărat speciale.
Rina Sawayama – Bad Friend
Muzica pop iese în evidență prin felul în care întotdeauna amintește de povești de dragoste ratate. Ce face Rina Sawayama în Bad Friend este să creeze o baladă care nu se îndreaptă către o relație romantică din trecut, ci una de prietenie. Vers după vers, ea se confruntă cu vinovăția de a dispărea treptat din viața unui prieten, ca mai apoi să treacă prin toate amintirile ce evocă intimitate – timp de calitate petrecut împreună – și să ajungă la tristul final al relației. Un alt sentiment pregnant pe parcursul melodiei vorbește despre starea de regret ce urmează neimplicarea acesteia, moment susținut de un grup de voci suave în spate. Alinarea nu vine ușor, dar dă o nouă expresie artistică melodiei, care atinge un nou nivel de sensibilitate și prinde o strălucire irezistibilă.
The Weeknd – Blinding Lights
Spiritul antisocial dar pus pe distracție pe care l-a afișat The Weeknd încă din 2012 a prins foarte tare la public, deoarece a fost considerat inovativ. Atmosfera demoralizantă a anului 2020 se regăsește predominant în albumul After Hours, lansat în acest an. Pe lângă această perspectivă, albumu vine să completeze setea nebună a artistului pentru gratificare. Iar Blinding Lights este acest cântec ce adună un amalgam de emoții ale unui personaj principal atât de apatic și detașat care-și urmează doar fanteziile carnale.
Bazându-se pe influența masivă a lui Max Martin, Blinding Lights a rezistat timp de patru săptămâni pe primul loc în topul celor mai bune melodii ale anului. Prezența corului, influențele anilor 80 și falsetto-ul atât de captivant al solistului, toate au dat naștere unui cântec plin de viață. Iar această complexitate se simte imediat, atunci când asculți această odă a unui om singur ce caută alinare în nevoi superficiale.
The 1975 – If You’re Too Shy (Let Me Know)
If You’re Too Shy (Let Me Know) este practic o reîncarnare a spiritului 1975. Aceasta debutează ca un spațiu de joacă plin de nevroze moderne explozive, ce se mulează atât de bine pe euforicul sentimentalism al anilor 80. Și dacă nu era suficient, combinația este completată de un solo de saxofon cu adevărat bombastic, ceea ce ridică masiv așteptările.
Povestea din spate se bazează pe incapacitatea personajului principal de a comunica cu persoana iubită. Motive ce țin de lumea exterioară îl încurcă atunci când se gândește la soluții pentru a înfăptui mult visatul rendez-vous. Indiferent de rezultat, lupta pe care o simte acesta și nevoia lui de conexiune se simte pe tot parcursul melodiei, motiv pentru care a devenit atât de populară.
Urmând unei perioade de redescoperire, în care Lady Gaga a lucrat cu stiluri muzicale complet diferite de ce ne-a obișnuit, artista a gândit o revenire cu albumul Chromatica. După experimentarea muzicală cu unicul și faimosul Tony Bennett, care ne-a lăsat să vedem o altă fațetă a cântăreței, aceasta s-a îndreptat spre explorarea muzicii country rock, ca mai apoi să cocheteze cu actoria.
Dar Lady Gaga s-a întors în forță, prin această colaborare cu Ariana Grande. Tot conceptul albumului se bazează pe abilitatea terapeutică a muzicii și mai ales a dansului, iar melodia Rain on me este cel mai înalt vârf din tot albumul. La un anumit nivel, pare să sune ca o sesiune de terapie de grup, în care cele două voci spectaculoase se complimentează reciproc în timp ce dialogul are drept laitmotiv felul în care oamenii își pot recăpăta puterea după un declin. Atmosfera pozitivă, pusă în ritm alert de dans ne lasă bine dispuși, plini de entuziasm și optimiști cu privire la viitor.
