În București, 390 de profesori, adică aproximativ 30% dintre cei titulari, au depășit vârsta standard de pensionare, însă vor rămâne la catedră și în anul școlar 2025-2026. În timp ce unii susțin că experiența lor este un atu, alții recunosc că noile generații și metodele moderne de predare îi provoacă.
Lipsa profesorilor tineri, o problemă reală
Doru Grădinaru, profesor de istorie, explică situația:
„Creșterea cu 30% a profesorilor pensionabili care rămân în sistem este explicabilă. Nu sunt suficienți profesori pentru anumite discipline – fizică, limba franceză, informatică, matematică – iar asta lasă multe ore neacoperite. Tinerii absolvenți ai acestor facultăți preferă alte oportunități, mai bine plătite.”
Un alt factor care descurajează profesorii tineri este salariul mic. Un debutant câștigă în jur de 4.000 de lei, sumă care nu este suficient de atractivă pentru cei care au urmat facultăți dificile și au alte opțiuni de carieră.
Cum se descurcă elevii?
În multe cazuri, adaptarea cade pe umerii elevilor, nu ai profesorilor. Deși experiența cadrelor didactice este valoroasă, lipsa tehnologiei în predare poate fi un obstacol. Elevii din generația digitală au nevoie de metode moderne, iar un profesor care nu utilizează resurse interactive poate afecta interesul și performanțele acestora.
Deși soluția nu este simplă, o combinație între experiența profesorilor în vârstă și entuziasmul tinerilor dascăli ar putea fi cheia unui învățământ echilibrat. Până atunci, însă, elevii trebuie să navigheze între tradițional și digital, într-un sistem care încearcă să se adapteze.
sursa foto: Shutterstock
